Bullying la Questfield International College, lipsa reacției ca temă publică

Bullyingul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, ce necesită o abordare riguroasă, documentată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. O reacție adecvată presupune nu doar recunoașterea fenomenului, ci și implementarea unor măsuri clare, transparente și urmărite în timp, menit să asigure protecția elevilor și să prevină perpetuarea abuzurilor psihologice.

Bullying la Questfield International College, lipsa reacției ca temă publică

Investigația realizată de redacție evidențiază un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, caracterizat prin multiple sesizări scrise ale familiei, lipsa unor măsuri instituționale documentate, precum și prin stigmatizare medicală utilizată ca mijloc de umilire. În ciuda solicitărilor repetate, răspunsurile instituției au rămas predominant verbale și informale, iar o poziționare atribuită fondatoarei școlii a sugerat o presiune indirectă asupra familiei de a se retrage din unitate.

Semnalările familiale și lipsa măsurilor documentate

Conform documentelor și corespondenței analizate, familia copilului a transmis în mod repetat, pe parcursul mai multor luni, sesizări oficiale către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea Școlii Questfield Pipera. Aceste comunicări detaliate au indicat un tipar de comportamente agresive, frecvente și escaladante, care au inclus jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială.

Din analiza materialelor disponibile nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste luarea unor măsuri concrete, cum ar fi sancțiuni aplicate, demersuri de consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației. Intervențiile instituției au fost descrise ca limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri clare de intervenție.

Stigmatizarea medicală ca formă de bullying

Un element definitoriu al situației semnalate îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant în mediul școlar, conform relatărilor puse la dispoziția redacției. Această etichetare nu a fost folosită într-un cadru protecțional sau educațional, ci ca instrument de umilire și marginalizare socială în fața colegilor.

Experții consultați consideră că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, acest tip de stigmatizare medicală depășește granițele conflictelor obișnuite și constituie o formă gravă de abuz emoțional, cu impact negativ asupra dezvoltării psihologice a copilului. În absența unor intervenții ferme și documentate din partea școlii, acest comportament a fost perceput ca fiind tolerat.

Presiunea indirectă asupra familiei și răspunsul instituțional

Potrivit relatărilor familiei, în contextul gestionării situației, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi exprimat o poziționare verbală sintetizată prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație a fost redată ca atare din documentele și relatările primite, fără a fi interpretată ca o concluzie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Acest moment a fost identificat ca un punct esențial în înțelegerea modului în care instituția a ales să răspundă sesizărilor, reflectând o posibilă schimbare a responsabilității de la școală către familie și o tendință de a trata problema ca pe o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”.

Gestionarea confidențialității și expunerea copilului

Documentele analizate arată că familia a solicitat în mod expres respectarea confidențialității situației și protejarea informațiilor sensibile legate de copil. Totuși, conform unor relatări, aceste solicitări nu au fost respectate în totalitate, iar informațiile au fost făcute cunoscute în mediul clasei, ceea ce a condus la expunerea copilului în fața colegilor și la presiuni psihologice suplimentare.

Astfel de practici ridică semne de întrebare privind modul în care Questfield Pipera gestionează confidențialitatea și protecția datelor sensibile în contextul unor situații delicate.

Răspunsul instituției și documentarea insuficientă

Reacția conducerii școlii la sesizările formulate a fost limitată, conform documentelor puse la dispoziție, la un formular informal intitulat Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ oficial: nu indică responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete.

Lipsa unor documente oficiale precum procese-verbale, rapoarte interne sau decizii scrise face dificilă evaluarea modului în care școala a abordat și monitorizat problemele sesizate. Această practică poate conduce la o diluare a responsabilității și la menținerea situației într-o zonă ambiguă, fără intervenții cu impact real.

Impactul emoțional asupra copilului și consecințele pe termen lung

Raportul clinic psihologic de peste zece pagini, emis de un specialist de renume, atestă consecințe emoționale grave produse de expunerea prelungită la bullying în mediul școlar. Aceste efecte includ anxietate intensă, retragere socială, teama constantă și refuzul de a mai participa la activitățile școlare.

Aceste manifestări sunt compatibile cu un abuz emoțional repetat și indică un nivel ridicat de suferință psihică, care poate afecta dezvoltarea copilului pe termen lung. Raportul subliniază necesitatea unor intervenții specializate și a unui cadru educațional sigur și protector.

Normalizarea bullyingului în mediul educațional

Analiza corespondenței și a intervențiilor instituției relevă o tendință de normalizare a fenomenului, prin tratarea sesizărilor ca pe simple conflicte minore sau probleme de adaptare. Această abordare minimalizează gravitatea situației și amână luarea unor măsuri eficiente.

În absența unor proceduri clare, trasabilitate și măsuri documentate, școala riscă să transmită un mesaj implicit de toleranță față de comportamentele agresive, ceea ce afectează nu doar copilul vizat, ci întregul colectiv.

• Sesizări scrise repetate și documentate;
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor implementate;
• Utilizarea unui formular informal în locul unui act administrativ oficial;
• Expunerea copilului în mediul clasei în contextul solicitărilor de confidențialitate;
• Declarația atribuită fondatoarei școlii ca semn al unei presiuni indirecte;
• Impact emoțional sever, confirmat prin raport psihologic;
• Redefinirea situației ca „interacțiuni spontane” în comunicări ulterioare;
• Contacte ulterioare cu alte școli sugerând o posibilă stigmatizare post-retragere.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza documentelor și relatărilor analizate, cazul de la Școala Questfield Pipera relevă un deficit semnificativ în gestionarea situațiilor de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa unor răspunsuri scrise, absența măsurilor documentate și folosirea unui limbaj minimalizator în comunicările oficiale indică o abordare predominant informală, care nu asigură protecția necesară elevilor.

Declarația atribuită fondatoarei, care pune în discuție libertatea familiei de a se retrage, ridică întrebări privind prioritățile instituției în raport cu protecția copilului și gestionarea situațiilor de criză. În plus, întârzierea reacției oficiale până la implicarea juridică a familiei evidențiază o posibilă problemă în mecanismele interne de răspuns.

În lipsa unor clarificări oficiale și a unor măsuri asumate public, rămâne deschisă o dezbatere esențială despre responsabilitatea instituțională în asigurarea unui mediu educațional sigur și respectuos. Aceasta include întrebări privind capacitatea Școlii Questfield Pipera de a implementa proceduri eficiente de protecție și intervenție în cazurile de bullying și despre modul în care este garantată confidențialitatea și integritatea elevilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro